Mănăstirea Hurezi

1692 - 1697, sat aparţinător ROMANII DE JOS; oraş HOREZU
Calendar Evenimente
  Iunie 2017 (1)
L M M J V S D
      1
5 6 7 8 9 10 11
12 13 14 15 16 17 18
19 20 21 22 23 24 25
26 27 28 29 30    
Newsletter
Vrei să afli care sunt ultimele noutăți și evenimente?
Dezabonare
Vremea in Depresiunea Horezu
Astăzi
Max.: 32°C
Min.: 17°C
GENERAL
Media anuală: 10,8°C
Precipitatii medii: 33,1 mm
Calitatea aerului: Bun (vezi. ANPM.ro)

În zona Horezu există cea mai mare densitate de construcţii arhitectonice unicat, de o inestimabilă valoare, simboluri ale trecutului și prezentului pe aceste meleaguri reprezentate prin biserici, schituri și mănăstiri. De jur-împrejurul Horezului, pe lângă Mănăstirea Hurezi, sunt situate majoritatea mănăstirilor din nordul Olteniei.

Biserica Sf. Împăraţi Constantin și Elena

Mănăstirea Hurezi, cea mai de seamă ctitorie a domnului martir Constantin Brâncoveanu (1688–1714), a fost construită între anii 1690 și 1693, biserica mare a așezământului fiind târnosită la 8 septembrie 1693.

Fiind considerată cea mai reprezentativă construcţie în stil brâncovenesc din întreaga ţară, Mănăstirea Hurezi este poate și cel mai mare ansamblu monahal din România. El se întinde pe mai mult de trei hectare, cuprinzând mănăstirea propriu-zisă, Biserica Bolniţă, Schitul Sfinţilor Apostoli și Schitul Sfântul Ștefan, precum și Biserica Sfinţii Îngeri, ctitorită tot de unul dintre stareţii mănăstirii, biserică aflată puţin mai la sud de incinta mănăstirii. Începând cu anul 1993, mănăstirea de la Hurezi se află pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Construită între 1690 și 1693 pe un plan trilobat, biserica Sfinţii Împăraţi Constantin și mama sa Elena dezvoltă modelul Bisericii episcopale a Mănăstirii Curtea de Argeș în sensul unor forme mai elansate și prin adăugarea unui pridvor tipic stilului brâncovenesc, cu arcade susţinute de zece coloane de piatră, împodobite cu ornamente tipice Renașterii târzii. Panouri dreptunghiulare și firide ornamentale cu cercuri decorează faţadele sale. Ancadramentul ușii de intrare este din marmură sculptată, pisania conţinând stema Ţării Românești și pe cea a familiei Cantacuzino. Manea, «vătaf al zidarilor», Istrate lemnarul și Vucașin Caragea pietrarul sunt consemnaţi drept constructori ai edificiului.

Pictura murală, de o deosebită și recunoscută valoare, a fost executată între anii 1692 și 1694 de meșterii greci Constantinos și Ioan, precum și de meșterii zugravi români Andrei, Stan, Neagoe și Ioachim. Pe lângă scenele religioase reprezentate, în pronaos se află și o galerie de portrete ale Brâncovenilor, Basarabilor și ale Cantacuzinilor. Se începe cu portretul lui Datco din Brâncoveni, boier care a trăit la începutul secolului al XVI-lea, cu Basarab al III-lea cel Bătrân și postelnicul Constantin Cantacuzino, culminând cu tabloul votiv care-i reprezintă pe membrii contemporani ai familiei Brâncoveanu.

Galerie foto