Cadrul natural - Flora şi fauna

Calendar Evenimente
  Septembrie 2017 (0)
L M M J V S D
        1 2 3
4 5 6 7 8 9 10
11 12 13 14 15 16 17
18 19 20 21 22 23 24
25 26 27 28 29 30  
Newsletter
Vrei să afli care sunt ultimele noutăți și evenimente?
Dezabonare
Vremea in Depresiunea Horezu
Astăzi
Max.: 22°C
Min.: 13°C
GENERAL
Media anuală: 10,8°C
Precipitatii medii: 33,1 mm
Calitatea aerului: Bun (vezi. ANPM.ro)

Vegetaţia

Pe teritoriul oraşului Horezu există o diversitate remarcabilă, floristică şi faunistică, a ecosistemelor, care se datorează unui complex de factori printre care se numără: climatul relativ blând, cu influenţe sud- mediteraneene, care a favorizat răspândirea unor specii relativ termofile; relieful muntos care ocupă o parte însemnată a teritoriului favorizând menţinerea vegetaţiei naturale, care în aceste arii nu a putut fi înlocuită de culturile agricole datorită reliefului accidentat. În cadrul reliefului muntos există o diversitate mare a tipurilor de habitat; frecvenţa mare a calcarelor la zi, marcată în relief prin sectoare de chei şi mici masive izolate cu versanţi abrubţi, văi seci, grohotişuri, care adăpostesc o floră deosebit de interesantă.

Etajarea vegetaţiei

Vegetaţia este repartizată pe teritorii întinse sau mai restrânse în funcţie de condiţiile de mediu între care clima are un rol foartze important. Trecerea de la un etaj la altul se face prin intermediul unor diferite tipuri de vegetaţie care interferează între ele.

Etajul nemoral (al pădurilor de foioase) se întâlneşte 500 m şi 1400 m, iar făgetele cu molid şi brad ajung uneori până pe creastp cu sub etajele:

Stejăretel - Etajul stejarului este prezent prin pădurile de gorun situate ca un brâu la limita inferioară a sub-zonei fagului, ridicându-se pe alocuri până la 600 m şi chiar 800 m altitudine.În cadrul acestei zone, se află, prin depresiuni, şi păduri de stejar.

Gorunetele - este reprezentet prin alternanţa fag cu gorun. În vreme ce gorunul preferă pantele sudice, sud- estice, fagul se instalează pe pantele nordice, mai umede şi mai reci.

Făgetele -  cea mai largă răspândire dintre pădurile din zonă, este reprezentat prin păduri întinse de fag. Acest subetaj începe la 700 m şi se desfăşoară până la 1200-1300 m. Este reprezentat prin păduri montane de fag, caracterizat prin lipsa gorunuluio şi apariţia câtorva specii ierboase montan- carpatice care deosebesc făgetele de deal ( Gheorghe Ploaie, 1998).

Pădurile de fag cu răşinoase - limita inferioară este greu de stabilit deoarece speciile de răşinoase- molidul (Picea abies) şi mai ales bradul (Abies alba)- coboară pe văi până la altitudini destul de mici (600-650 m). În general pădurile de amestec se extind la altitudini cuprinse între 500 şi 1500 m. În cadrul acestui subetaj se găsesc specii de conifere precum : brad, molid, pin (Pinus sylvestris), în amestec cu foioase din etajele inferioare în special mesteacăn ( Betula pendula), plop ( Populus tremula), frasin ( Fraxinus excelsior), tei ( Tilia cordata), ulm ( Ulmus scabra)şi mai rar carpen, paltin, salcie.

Etajul boreal (al molidişurilor) este destul de bine reprezentat, pădurile de răşinoase fiind cuprinse între altitudini de 1200 şi 1850 m. Cuprind în special molid şi mai rar brad, pin , iar, în apropierea versanţilor stâncoşi, tisă ( Taxus baccata). Alături de arbori se găsesc şi arbuşti ca ienupăr ( Juniperus communis),măceş ( Rosa canina, Rosa pendulina), zmeur ( Rubrus idaeus), afin ( Vaccinium myrtillus), iar la limita superioară ienupăr ( Juniperus sibirica) şi jneapăn ( Pinus mugo). Vegetaţia ierboasă este reprezentată de numeroase specii, dar şi de muşchi şi licheni.

Etajul subalpin este situat deasupra etajului molidişurilor. Trecerea se face prin tufărişuri care au rolul de a contribui la retenţia apelor pe versanţi, la consolidarea terenului şi reprezintă o stavilă în calea avalanşelor.
 În aceste zone vegetează numeroase plante rare cum ar fi pesma ( Centaurea atropurpurea), clopoţei ( Campanula alpina), garofiţa de stâncă ( Dianthus superbus), crin de pădure ( Lilium martagon), crin de munte ( Lilium jankael), arginţică ( Dryas octopetala) ş.a. Speciile periclitate din această zonă sunt papucul doamnei ( Cypripedium calceolus) şi  floare de colţ ( Leontopodium alpinum), iar speciile vulnerabile sunt căldăruşă ( Aquilegia transsilvanica), iederă albă( Daphne blagayana) şi strugurii ursului ( Arctostaphyllos uva-ursi).

Fauna

Modificările altitudinale ale climei şi vegetaţiei condiţionează formarea etajelor faunistice. Fiecare unitate faunistică altitudinală are constituenţi zoologici cu adaptări morfofiziologice şi fenologice corespunzătoare şi cu cerinţe higrotermice potrivite cu mediul respectiv.

Etajul faunistic al stejăretelor este cel mai bine reprezentat etaj faunistic deoarece are condiţii de viaţă favorabile. Pe lângă diversitatea de specii de plante trăiesc şi specii de animale dintre care cele ma întâlnite sunt cele din grupul nevertebratelor( gândaci, păianjeni, fluturi albine ş. a. ) Ca vertebrate întâlnim brotăcelul sau răcănelul ( Hyla arborea), năpârca sau şarpele de sticlă ( Anguis fragilis), şarpele de alun sau nuieluşa ( Coronella austriaca). Se întâlnesc aici numeroase specii de păsări: privighetoarea ( Luscinia luscinia), piţigoiul mare ( Parus major), piţigoiul de livadă ( Parus lugubris), multe specii de ciocârlii, sticleţi, ciocanitoarea, şoimul rândunelelor ( Falco subuteo), vânturelul de seară  ( Falco vespertinus), gaia roşie ( Milvus milvus), şerparul ( Circaetus gallicus) şi cucuveaua ( Athene noctua). Principalele mamifere sunt ariciul ( Erinaceus europaeus), cuţcanul de pădure ( Sorex araneus), pârşul ( Glis glis) şi şoarecele de pădure ( Apodemus sylvaticus). Dintre carnivore pot fi amintite: vulpea ( Vulpes vulpes), lupul ( Canis lupus), viezurele ( Meles meles), jderul de copac( Martes martes). Dintre ierbivore se întâlneşte căpriorul ( Capreolus capreolus) şi mistreţul.

Etajul faunistic al făgetelor este bine reprezentat ajungând până la 1700 m la limita superioară. Factorii ecologici favorabili permit ca o serie de animale să trăiască în ambele etaje cu mici modificări efective.Dintre păsări destul de numeroase în aceste păduri sunt: brumăriţa de pădure ( Prunella modularis), fâsa de pădure ( Anthus trivialis), pitulicea mică ( Phylloscopus collybita), guşă roşie, struţul de vâsc, ţoiul cojoaica şi gaiţa. Dintre răpitoarele de zi şi de noapte întâlnim uliul găinilor ( Accipiter gentilis), şorecarul ( Buteo buteo), acvila ţipătoare ( Aquila pomarina), şi huhurezul ( Strix aluco). La acest etaj mamiferele sunt reprezentate de veveriţa ( Sciurus vulgaris),cerbul ( Cervus elaphus), şopârla de munte ( Lacerta vivipara).

Etajul faunistic al pădurilor de conifere. Aici, numărul animalelor este mai redus în raport cu cel din pădurile de fag sau de gorun datorită condiţiilor climatice mai vitrege şi modului mai greoi de a-şi găsi hrana. Unele lepidoptere întâlnite aici pot fi dăunători foarte periculoşi ca de exemplu omida păroasă a molidului ( Lymantria monacha). Ipidele sunt exclusiv fitofage iar ca reprezentant tipioc poate fi menţionat cariul mare de scoarţă al molidului ( Ips typographus). Dintre reptile pot fi menţionate vipera comună ( Vipera berus) şi şopârla de munte ( Lacerta vivipara). Din categoria animalelor vertebrate, păsările sunt cele care populează mai frecvent pădurile de conifere: auşelul (Regulus ignicapillus), piţigoiul de brădet ( Parus ater), mierla gulerată ( Turdus torquetus), piţigoiul moţat ( Parus cristatus), piţigoiul de munte ( Parus montanus), cinteza ( Fringilla coelebs), corbul ( Corvus corax), ciocanitoarea de munte ( Picoides tridactylus).Un locuitor tipic al acestor meleaguri este ursul brun ( Ursus arctos).

Etajul faunistic al tufărişurilor subalpine şi al pajiştilor alpine se distinge prin numărul redus al speciilor, fapt explicabil prin condiţiile vitrege de viaţă - temperaturi scăzute, oscilaţii mari de temperatură la suprafaţa solului şi în aer, zăpezi mari, ierni lungi şi vânturi puternice.

Fauna pâraielor şi râurilor de munte. Unele ape curgătoare montane izvorăsc din golul alpin, altele, din pădurile de conifere. Ele sunt caracterizate printr-un debit mai constant decât majoritatea celorlalte ape curgătoare , apa saturată în oxigen şi aproape totdeauna limpede. Fauna este bogată, fiind reprezentată prin specii foarte oxofile şi criofile. Principalul contingent de specii de pâraie de munte îl dau insectele cu larve acvatice şi adulţi zburători. Peştii se întâlnesc numai în pâraiele mari, specia dominantă fiind păstrăvul ( Salmo trutta fario), două specii de zglăvoc ( Cottus gobio, Cotus poccilopus), mreana de munte ( Barbus meridionalis petenyi). Râurile de munte se caracterizează printr-un debit mai mare decât pâraiele, viteza apei mai mai redusă, patul albiei acoperit cu pietre. Fauna este mai bogată decât în pâraie. Ea constă din aceleaşi grupe mari dar alte specii: Baetis carpatica,gonocephala. Ihtiofauna este dominată de lipan (  Thymallus thymallus) şi moioagă .Se mai întâlnesc aproape toţi peştii din zona păstrăvului, în plus cleanul ( Leuciscus cephalus) şi latiţa ( Alburnoides bipunctatus).